- promontóriu
- (geogr., med.) s. n. [-riu pron. -rìu], art. promontóriul; pl. promontórii, art. promontóriile (sil. -ri-i-)
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
promontóriu
Look at other dictionaries:
promontoriu — PROMONTÓRIU, promontorii, s.n. Fâşie de pământ înaltă şi stâncoasă care înaintează în mare. – Din lat. promontorium, fr. promontoire. Trimis de oprocopiuc, 22.04.2004. Sursa: DEX 98 PROMONTÓRIU s. (geogr.) (rar) piept. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
cap — CAP1, (I, III) capete, s.n., (II) capi, s.m. I. s.n. 1. Extremitatea superioară a corpului omenesc sau cea anterioară a animalelor, unde se află creierul, principalele organe de simţ şi orificiul bucal. ♢ loc. adv. Din cap până n picioare = de… … Dicționar Român
finister — finistér s. n., pl. finistére Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic FINISTÉR s.n. (Liv.) Promontoriu, cap. [cf. Finisterre – promontoriu la extremitatea nord vestică a Europei]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN… … Dicționar Român
ТОННЕЛЬ МЫСОВЫЙ — тоннель, пересекающий мысовые участки берегов водоёмов или водотоков с целью спрямления трассы дороги (Болгарский язык; Български) тунел, пресичащ нос на планина (Чешский язык; Čeština) mysový tunel; tunelová shybka (Немецкий язык; Deutsch)… … Строительный словарь
promontorio — pro·mon·tò·rio s.m. 1. AU lingua di terra di altezza considerevole che dipartendosi dalla costa si protende nel mare: il faro illuminava il promontorio, dal promontorio si vedeva tutta la baia Sinonimi: capo. 2. TS meteor. stretta area di alta… … Dizionario italiano
munte — MÚNTE, munţi, s.m. 1. Ridicătură a scoarţei pământului mai mare decât dealul, de obicei stâncoasă şi depăşind înălţimea de 800 de metri. ♢ expr. Prin munţi şi văi = peste tot, pretutindeni, pe tot întinsul. ♦ Regiune, zonă muntoasă. 2. fig.… … Dicționar Român
piept — PIEPT, (1, 2, 4) piepturi, s.n., (3) piepţi, s.m. 1. s.n. Parte superioară a corpului, de la abdomen până la gât, la om şi la unele animale vertebrate; torace; spec. partea anterioară (şi exterioară) a acestei regiuni; p. restr. organ din… … Dicționar Român
promunte — promúnte s.m. (înv.) promontoriu; cap de pământ care înaintează în mare. Trimis de blaurb, 01.11.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
